Doamnelor si Domnilor,

Este o placere pentru mine si Familia mea sa va spun bun-venit in aceasta dupa-amiaza. Ma bucur sa vad atatea chipuri cunoscute. De multe ori am citit in presa romaneasca comentarii despre mine si Familia Regala scrise de oameni pe care nu i-am intalnit sau cu care nu am avut nici un schimb de pareri. Este foarte bine ca voi, cei care sunteti astazi aici, respectati prima regula a eticii jurnalistice: de a fi prezent, de a nota si de a privi faptele in fata.

In ciuda tuturor problemelor pe care le avem, dezvoltarea gazetariei in Tara noastra este dovada cea mai buna ca exista speranta pentru Romania, ca spalarea creierului practicata de comunism nu a reusit sa creeze: "Omul Nou". In ultimii zece ani am fost martorii unei veritabile explozii in toata media romaneasca, scrisa sau electronica. Exista multe produse neliterare si, desigur, nu apreciez tot ce se scrie sau se spune in mass-media noastra. Dar in termeni de calitate si varietate, comparatia este favorabila noua, in oricare tara europeana. Sunteti mandrii mostenitori ai unei traditii de gazetarie care a existat inainte sa ne fie impus comunismul. Voi reflectati esenta existentei noastre. V-am invitat pentru ca respect profesia voastra si pentru ca, fara voi, nu ar putea fi niciodata democratie in Romania. Deci, va rog sa scrieti despre bine si rau, amabil si neplacut, rumori si adevar, fiindca toate acestea ne ajuta, in cele din urma, sa avem o privire diversa; iar diversitatea imaginii este conditia oricarei democratii.

Doamnelor si Domnilor,

Doamnelor si Domnilor,

A privi catre trecut este preocupare nobila. Dar a privi catre viitor este o necesitate. Nu mai e nevoie sa va spun ca ultimii zece ani au fost un amestec de framantare si deziluzie, de speranta si deceptie. Primii ani dupa caderea comunismului, poporului i s-a spus ca se poate face reforma economica fara suferinta; am sfarsit cum e mai rau: si fara economie reformata si suferinzi. Uneori au fost folosite lozinci ieftine. Multe din problemele acestea au disparut, dar multe au ramas. Actuala randuire constitutionala nu functioneaza bine. Va rog sa nu "fugiti" din aceasta camera si sa transmiteti ca am cerut revizuirea Constitutiei: nu fac altceva decat sa atrag atentia asupra lacunelor ei. Desigur, e usor de spus ca avem nevoie de politicieni mai buni, mai capabili; avem nevoie asa cum are nevoie orice democratie. Dar acesti politicieni trebuie sa se bizuie pe o structura care functioneaza, pe institutii ale Statului care sa poata lucra. Nu trebuie sa fii monarhist ca sa intelegi ca nu e nici o deosebire de putere intre cele doua Camere ale Parlamentului, ca uneori e greu sa treci o lege fara "ordonante de urgenta", ca ministerele nu stiu ce trebuie sa faca si ca o mare parte a timpului este pierduta in lupte personale dintre diferiti politicieni. Privatizarea ba se misca, ba se opreste, investitorii straini se tem sa vina, inflatia continua, restituirea proprietatii este blocata. Nu ma indoiesc de intentiile clasei politice. Dar ma indoiesc de abilitatea ordinii politice actuale de a aduce prosperitatea si stabilitatea de care avem nevoie.

Nu critic nici un politician in particular. Si aceasta nu din delicatete, cum au spus unii, nici din bunatate, nici din indiferenta. Nu o fac pentru ca nu aceasta e menirea mea. La urma urmei, toti verii mei, Regi din Europa, sunt in situatia de a convietui cu oricare din partidele care castiga alegerile. Asa ca eu nu ravnesc locul nimanui. Dar eu trebuie sa ma impotrivesc categoric la orice situatie care ameninta binele Natiunii. Eu nu cer sa avem grija de tinerii nostri si de batranii nostri, din motive electorale sau fiindca fac parte dintr-un program politic, ci fiindca vreau binele lor. Situatia copiilor si a batranilor este pur si simplu inacceptabila. Nu cer inapoi bunurile mele furate pentru ca vreau o viata de lux, ci fiindca e drept ca hotia sa fie oprita si nu incurajata. Fiecare om are dreptul sa stea in Tara lui, in casa parintilor si bunicilor lui, si sa nu-i fie frica de ziua de maine. Romanii trebuie sa stie ca stau intr-o tara in care hotii nu au ce cauta. Toate acestea le spun in numele dreptatii si nu din interese electorale.

Stiu foarte bine ca trecerea de la un sistem totalitar si aberant la democratie este foarte grea si cere multa intelegere si toleranta. Dar a ierta nu inseamna a uita. Noi trebuie sa ne gandim la Adevar si nu la avantaj politic. Scopul unui partid politic nu este atins cand intruneste majoritatea voturilor, ci cand isi indeplineste promisiunile fata de Natiune.

Multi dintre cei care ma ascultati acum, ca si multi din cei care vor citi cuvintele acestea in ziare, ati trecut pragul casei mele si stiti cum traiesc eu de 52 de ani de zile. Felul acesta de a trai nu se datoreaza numai lipsurilor materiale, ci si felului in care suntem educati in Familia noastra. Asa am invatat de la mama mea, Regina Elena, si de la bunicii mei, Ferdinand si Maria. Asa au invatat si copiii nostri si nepotii nostri. Coroana Romana este o mandrie pentru istoria nationala. De ce unii striga impotriva ei, iar altii se ascund din calea ei? Eu am timp sa astept acest raspuns. Nu ma grabesc fiindca nu ma asteapta patru ani de mandat. Iar cand eu nu voi mai fi, urmasii mei vor astepta raspunsul.

Iar celor care spun ca institutia pe care o reprezint e depasita, as vrea sa-i intreb: ati vazut vreo monarhie europeana in care oamenii mor de foame, nu au caldura, sau li se confisca bunurile? Ati vazut vreun monarh acuzat de trafic de tigari? Vreau sa va spun clar, pentru a nu fi inteles gresit: sustin eforturile d-lui Constantinescu pentru eliminarea coruptiei din Romania. Ma doare sa vad ca romanii o duc rau, din ce in ce mai rau. Nu e drept ca un popor atat de talentat si harnic sa se zbata in lipsuri si tristete, fara nici o speranta in ziua de maine. Clasa politica e raspunzatoare de aceasta realitate, indiferent de cine este la Putere. Iar eu trebuie sa iau atitudine fata de nedreptati, fie ca sunt acasa sau in exil, fie ca le place unora sau nu ceea ce afirm. Critica mea e adresata direct intregului sistem care, prin felul in care e creat, impiedica democratia. Acest sistem a fost conceput de oameni care au crezut ca nu trebuie sa pastram nimic din ceea ce Romania a avut inainte de comunism. Sunt foarte dezamagit de intreaga clasa politica fiindca pare sa nu inteleaga ca a lucra inauntrul acestui sistem este un exercitiu sortit esecului. Nu avem nevoie de o revolutie fara sfarsit: Marx si asociatii lui credeau in asta. Noi trebuie sa desavarsim Revolutia din 1989. E adevarat ca ne-am cam ocolit norocul in acesti zece ani. Caderea comunismului a venit odata cu o criza economica in vest. Guvernele europene au fost atente la problemele lor si au ignorat schimbarile importante din Europa Centrala. Au fost nu unul, ci trei razboaie in Balcani. Comunitatea internationala nu s-a prea interesat de romani. Totusi, prezicerile sumbre ale specialistilor occidentali au fost, din nou, eronate. Noi nu am izbucnit nici o violenta. Nu am fost inghititi de razboaiele din Balcani. Am suferit pierderi economice teribile ca urmare a acestor razboaie, dar am ramas loiali partenerilor din vest, fara sa primim nici o recompensa financiara. Nu am cazut in violentele etnice. Nu am mers la razboi impotriva vecinilor nostri; unele din cele mai bune relatii militare pe care le avem acum sunt cu Ungaria, de exemplu. Toate aceste impliniri - care sunt reale - sunt in beneficiul Tarii noastre, nu sunt pentru a fi pe plac guvernelor straine. Avem dreptul sa asteptam recunoastere si, finalmente, am obtinut-o in aceasta luna. Ceea ce Uniunea Europeana a decis la Helsinki este cu adevarat istoric: pentru prima oara de cand am devenit un stat independent, avem promisiunea solemna de a avea dreptul sa fim membru egal al acestei institutii continentale, fara obiectii sau limitari. Ca aceste promisiuni solemne sa devina realitate, este ceva ce in ultima instanta se afla in mainile noastre. Prin urmare, a intarzia orice avansare catre reforma politica si economica nu e numai o crima pentru cei ce traiesc azi, dar si o crima pentru generatiile viitoare. Nu exista nimic care sa ne impiedice sa devenim membri egali ai familiei Natiunilor europene, nimic afara de noi insine. Anul viitor trebuie sa-i ajutati pe romani sa reflecteze asupra alegerii lor: viitorul sau o intoarcere catre un recent trecut nenorocit.

Doamnelor si Domnilor,

Prima data ne-am intalnit in aceeasi componenta acum doi ani, pentru a marca cincizeci de ani de la ceea ce unii numesc abdicarea mea, dar pe care eu prefer s-o numesc sfarsitul vocatiei istorice a Romaniei. V-am spus atunci ca am facut o promisiune solemna catre poporul nostru ca am sa-l protejez si am sa sustin interesul lui, pe cat sta in puterile mele. Nimeni nu ma va opri sa respect acest legamant. Pentru mine nu este o chestiune de mandrie sau cautarea unui rang, ci o chestiune de onoare, aceasta calitate care e atat de rara in ziua de azi. Stiu ca fiica mea, Principesa Margareta, impartaseste aceeasi convingere si aceeasi hotarare. Si stiu ca, in cele din urma, toti romanii vor triumfa. Acum, cand ne pregatim sa intram intr-un nou mileniu si incepem cel de-al treilea secol al existentei noastre independente, trebuie sa ne amintim ca am reusit sa invingem multe greutati in trecut, si sigur o vom face si de acum incolo.

Va multumesc inca o data pentru prezenta voastra si va doresc "Craciun Fericit!".